Atingerea îngerului

Hugo este tânărul care are toată viața înainte, dar care dorește să moară, iar Blanche este bătrânica ale cărei zile sunt numărate, dar care dintotdeauna a iubit viața cu tot ce i-a oferit ea. Între aceste două personaje atât de diferite se naște un lung dialog despre mari subiecte ale existenței noastre: despre viață și moarte, despre credință și Dumnezeu, despre libertate, iubire, fericire. Romanul se desfășoară pe două planuri temporale: unul trecut, în care un personaj, misterios la început, trăiește o experiență unică, ce-i va marca întreaga viață, și un plan prezent, ce înfățișează lungul dialog al celor două personaje. Acest dialog se transformă într-o prietenie frumoasă între două persoane opuse, una de 20 de ani și cealaltă de 90, una care urăște viața și cealaltă care o prețuiește. Hugo e fascinat de luciditatea, inteligența și cultura lui Blanche; aceasta încearcă să-i redea tânărului încrederea în sine, să-i insufle dragostea de viață, să-l conducă pe calea iubirii. Cu ajutorul ei, Hugo descoperă sensul vieții, bucuria de a trăi și consideră că Blanche este „îngerul lui mângâietor”.

Romanul este scris în mare parte din perspectivă filosofică și tinde mai mult spre o carte de dezvoltare personală. Este un roman emoționant, profund, sensibilizator. Există multe trimiteri la filosofi cunoscuți, prin citare sau prin împărtășirea ideilor acestora, și există multe versuri reproduse în roman din autorul preferat de Blanche. Lectura merge ușor și la pachet cu o mare încărcătură emoțională, punând în lumină poate cel mai puternic sentiment încercat de oameni – iubirea.

„Dacă înțelegi că orice experiență te poate îmbogăți, atunci vei putea da un sens tuturor lucrurilor și vei avea tot mai multă bucurie și seninătate, vei cunoaște mai bine lumea și pe tine însăți și, mai ales, vei dobândi din ce în ce mai multă dragoste, care este energia cea mai puternică și cea mai profundă din toate câte există.”

Cartea poate fi împrumutată de la secțiile și filialele bibliotecii.