Aviatorul, de Evgheni Vodolazkin

Innokenti Platonov se trezește în viitor fără să-și dea seama ce i se întâmplase. Cartea se prezintă ca un jurnal, în cea mai mare parte jurnalul lui Innokenti, care pune cap la cap toate evenimentele pe care și le amintește din trecutul său, reconstruindu-și memoria pierdută și încercând din răsputeri să se adapteze prezentului. Dar adaptarea nu este deloc simplă, personajul fiind puternic legat de timpul din care a fost smuls. El nu-și găsește locul în aceste vremuri, în această lume mult mai dezvoltată. Acest salt peste timp este epuizant, memoria lui este puternic ancorată în trecutul rămas atât de clar întipărit. Astfel romanul este plin de amănunte, descrieri de lucruri sau întâmplări nesemnificative poate pentru cititor, dar atât de prețioase pentru omul care tânjește după viața pierdută, după persoanele dragi lui. El vine din vremuri grele, din preajma Primului Război Mondial și majoritatea amintirilor sale sunt despre condițiile inumane de transport, de muncă, de trai în calitate de deținut. Toate acele lucruri oribile pățite, văzute sau auzite i-au lăsat sechele și simte că este greu să trăiască cu ele.

Romanul este în cea mai mare parte istoric și despre un experiment medical sovietic ce duce la o tragedie personală: un om a fost rupt din timpul său și plasat în altul străin, în care nu se regăsește. Finalul nu prea este satisfăcător, nu aflăm care va fi soarta personajului, dar ne dezvăluie un secret ținut ascuns pe tot parcursul lecturii.

Cartea poate fi împrumutată de la secțiile și filialele bibliotecii: http://portal.bjc.qulto.ro/ro/record/-/record/BJC1661495