Poliția memoriei, de Yōko Ogawa
Romanul distopic „Poliția memoriei”al scriitoarei Yōko Ogawa (1962-) prezintă viața unei tinere scriitoare care locuiește pe o insulă fără nume, unde în mod regulat dispare câte un obiect din viața și memoria locuitorilor. Mai mult decât atât, în momentul în care acesta dispare, agenții din Poliția Memoriei se asigură de faptul că locuitorii insulei nu păstrează obiecte, poze sau documente cu acesta. Instituția abordează cu severitate și completă detașare emoțională dispariția obiectelor, a amintirilor asociate acestora, impunând astfel locuitorilor insulei o ordine socială rescrisă, care restrânge și uniformizează identitatea individuală a acestora și seamănă izbitor cu Poliția Gândirii din romanul lui George Orwell, 1984.
Cu toate că era interzisă deținerea obiectelor ce trebuiau uitate, mama scriitoarei are o adevărată colecție muzeală prin care își menține amintirile despre ele. Într-o bună zi însă mama scriitoarei este anunțată că va fi ridicată de agenții de la Poliția Memoriei, iar după scurt timp de la dispariția acesteia în clădirea poliției, autoritățile anunță decesul ei. Mai trist este că după decesul tatălui scriitoarei este anunțată dispariția păsărilor, iar acesta fiind ornitolog, agenții de la Poliția Memoria au venit să răscolească casa scriitoarei pentru posibile documente rămase de la tatăl ei, plecând de acolo cu doi saci de documente.
Hărțuirea familiei de către cei din Poliția Memoriei o face pe tânăra scriitoare să se întrebe dacă ceea ce face această instituție era corect, iar mai apoi o va determina să-l ascundă pe redactorul care îi superviza romanele, pentru a nu fi ridicat de agenții Poliției Memoriei. Gestul arată solidaritatea umană față de o victimă a sistemului totalitar de pe insulă și refuzul de a accepta opresiunea memoriei.
Chiar dacă romanul prezintă o lume ficțională distopică, lectura acestei cărți ne reamintește de regimurile totalitare comuniste și, prin integrarea în firul narativ a unor autorități care fac cetățenii să dispară sau să moară, ne reaminiște de traumele cauzate de regimul nazist prin Holocaust. Asemenea Annei Frank, care prin jurnalul său a reușit să păstreze vie memoria traumei create de regimul nazist, tot așa și Ogawa crează un personaj care prezervă memoria lucrurilor dispărute din colecția mamei sale, colecție pe care o va redescoperi împreună cu redactorul și bătrânul de pe feribot.
Cartea se poate împrumuta de la sediul central al bibliotecii, Filiala „Traian Brad” și Filiala Grigorescu.
