Tot albastrul cerului, de Mélissa Da Costa
La 26 de ani Émile este diagnosticat cu o boală rară, iar verdictul este dureros: maximum doi ani de trăit. El nu pare speriat, se împacă repede cu ideea: De ce eu? De ce nu? E marea loterie a universului, pur și simplu. Restul vieții care i-a rămas îl planifică să fie o călătorie în natură, o aventură pe care mereu și-a dorit-o, pentru care își caută și un tovarăș. Așa o întâlnește pe Joanne, o fată tăcută, total indiferentă, căreia nu-i pasă unde vor merge. Dar firea ei misterioasă și aiurită ascunde de fapt traume adânci cu care se luptă să meargă mai departe. Cei doi se descoperă ușor, între ei se creează o legătură tot mai strânsă. Aventura aceasta i-a transformat, i-a întărit, le-a oferit fericire intensă, chiar dacă pentru un timp destul de scurt.
Joanne reprezintă tot ceea ce Émile are nevoie; el nu ar fi primit atât de mult ajutor de la nimeni altcineva. Deși la început nu-i păsa dacă mai are puțin de trăit, pe parcurs Joanne îl trezește la viață, făcându-l să-i fie teamă de final: A pornit la drum neavând absolut nimic de pierdut, neavând pe nimeni de care să se agațe. (…)O culesese pe fata asta complet rătăcită din parcarea aia de pe autostradă și atunci, în loc să renunțe la viață încet-încet, se agățase de ea cu și mai multă putere. Din cauza ei. Pentru că ea îi arătase toată frumusețea lumii, toată puritatea sentimentelor, toată bunătatea care putea să emane din ființele umane.
Cartea este lungă, densă, personajele ajung în diferite locuri, fac cunoștință și se împrietenesc cu diferite alte personaje. Avem timp suficient să le vedem evoluția, să-i cunoaștem, să le descoperim traumele, fricile, pasiunile. Finalul este clar de la început, dar cel mai mult contează toată aventura, călătoria care va da vieții lor un nou sens, care-i va modela și îi va transforma. Ei au parte de o călătorie extraordinară în natură, iar noi de o călătorie emoționantă prin viețile lor, separate și împreună, trăind alături de ei emoții diferite și profunde.
Acest roman este foarte sensibil, destul de trist, dar și frumos în același timp. Este de apreciat profunzimea personajelor, peisajele cu imagini vizuale nemaipomenite, dar mai ales povestea; te atinge, te copleșește, rămâi cu ea și cu protagoniștii ei în minte mult timp după lectură.
Dacă vreți să citiți cartea, o puteți împrumuta de la secțiile și filialele bibliotecii: https://portal.bjc.qulto.ro/ro/record/-/record/BJC1978537
