Călătorii literare: Locuri magice – Japonia (II)
Motto: Sunt locuri care e important să continue să existe, dincolo de noi și de experiența noastră în ele. (Laura Imai Messina)
Scriitoarea de origine italiană Laura Imai Messina, pasionată de frumusețea și sensibilitatea culturii japoneze, se lasă din nou inspirată de un loc real din Japonia, care devine pretext pentru a construi o poveste fascinantă.
Romanul Viețile secrete ale culorilor reprezintă o explorare a umanității, în multiplele sale fațete: cea a iubirii care uneori ni se refuză, alteori se împlinește, cristalizându-se treptat și trecând printr-o fază critică, cea a relației părinte-copil, văzută dintr-o dublă perspectivă, atât maternă, cât și paternă, cea a sentimentelor profunde revelate sau rămase ascunse.
Este prezentat cu măiestrie modul în care evoluează în paralel poveștile celor doi protagoniști, Aoi și Mio, pentru ca, la un moment dat, să fuzioneze, din momentul întâlnirii, aparent întâmplătoare, a celor doi în magazinul Pigment din Tokio. Acest spațiu, în jurul căruia se conturează destinul personajelor, dincolo de un adevărat rai al culorilor, reprezintă un loc al fericirii pentru Mio, tânăra pentru care esența lumii se concentrează în culoare. Magazinul se configurează ca un topos magic, alături de cabina telefonului vântului și de insula bătăilor de inimă, regăsite în celelalte romane ale autoarei (Ce încredințăm vântului și Insula bătăilor de inimă).
Autoarea creează fire invizibile între romanele sale. Realizatoarea de emisiuni radio Yui și medicul Takeshi, personajele principale ale romanului Ce încredințăm vântului, pe care i-a adus aproape tot un loc magic și suferința pierderii unor oameni dragi, revin ca personaje episodice în noul roman. Îi vom regăsi, tot ca personaje episodice, și în romanul Insula bătăilor de inimă. La fel ca în primul roman, inserțiile de rememorări ale vieții anterioare construiesc poveștile individuale ale protaginiștilor, pe măsură ce povestea devine una.
Dincolo de lumea culorilor și a istoriei lor, povestea prilejuiește descoperirea unor modalități de transfigurare a lumilor interioare în încercările de armonizare ale trecutului cu prezentul, ale începutului cu sfârșitul, ale unei viziuni supranaturale a culorilor (cea a lui Mio) cu una imperfectă asupra lor (cea a lui Aoi, care, paradoxal, poartă numele japonez al unei culori – albastru). Așa cum culorile au nenumărate nuanțe, imperceptibile de către unii, și tabloul vieții fiecărui personaj are o mulțime de nuanțe uneori sesizate, alteori ignorate de către ceilalți și, câteodată, chiar de el însuși.
Nu în ultimul rând, cititorii vor descoperi printre rânduri o subtilă pledoarie pentru lectură a autoarei, a cărei dragoste pentru cărți este transpusă în structura sufletească a personajelor sale: … acea revelație – cum că viața ar putea fi efectiv amplificată citind – îl copleșise de bucurie.
Vă invităm să descoperiți această poveste sensibilă, construită de o iubitoare a cărților și a spiritului nipon, la Secția de împrumut pentru adulți, etajul 2 est și la Filiala Mănăștur.
