Cântec de leagăn de la Auschwitz

Ca orice carte despre Holocaust, și aceasta este una despre durere și suferință, despre persecuție, foamete, mizerie, boli și moarte. Acest roman o are în centru pe Helen, o asistentă de origine germană, ajunsă în lagărul de țigani de la Birkenau pentru că nu dorește să-și părăsească soțul de etnie rromă și copiii. Sentimentele noastre sunt greu puse la încercare în timp ce urmărim drumul în condiții inumane al acestei familii către lagăr, apoi instalarea lor în lagăr și relele tratamente la care sunt supuși tot timpul. Oaza de lumină a lagărului este școala înființată acolo, o luminiță în acel întuneric, un strop de speranță pentru micile suflete care i-au călcat pragul. Helen a fost cea aleasă să se ocupe de școală și sufletul ei mare și plin de dragoste a fost alinare pentru mulți copii flămânzi, murdari și înghețați.

„O grădiniță în Auschwitz? mi-am spus de nenumărate ori. Era o glumă crudă? Era posibil? Puteam salva copiii din lagăr și le puteam oferi un răgaz de câteva ore de la brutalitatea din jurul lor. Merita să încerc. Ca mamă, le datoram asta nu doar copiilor mei, ci și celorlalți micuți care rătăceau prin lagăr pe jumătate goi, înfometați și cu privirile bântuite de suferință.”

Ni se dezvăluie, pe alocuri, povești anterioare din viața unor prizonieri, unele destul de triste. Sunt personaje de care ne atașăm și ne dorim să fie în siguranță. Cu toate ororile locului, anumite calități se disting clar, strălucind în întuneric: curajul, devotamentul, dragostea, spiritul de sacrificiu. Un vechi cântec de leagăn fredonat de Helen are puterea să aline acele suflete fără speranță și să le amorțească suferința.

„Singurul mod de a supraviețui era să gândim cât mai puțin și să ne amorțim sentimentele.”