Telegraful optic al lui Claude Chappe
În romanul fantasy, Going Postal, Terry Pratchet descrie un sistem de turnuri de semnalizare care împânzește Lumea Disc și revoluționează comunicarea (non-magică!) la distanță, între locuitorii acestei lumi extrem de neobișnuite. Este vorba despre niște construcții din lemn, înalte de trei etaje, „parcă asamblate în grabă, probabil pentru că așa au și fost asamblate” – după cum avertizează autorul – echipate cu obloane mecanice care, acționate în diverse combinații, puteau transmite mesaje complexe pe distanțe foarte lungi.
E o invenție atât de revoluționară, încât sistemul poștal decade cu totul, personajul principal al romanului, Moist von Lipwig, fiind desemnat împotriva voinței sale să-l revitalizeze, în calitate de director al poștei din Ankh-Morpork. E o invenție atât curioasă și ingenioasă, încât cititorii și ‘exegeții’ romanului au asociat-o cu internetul din lumea noastră, sau Lumea Rotundă, cum o numea Pratchett.
N-ar trebui să mergem, totuși, atât de departe cu paralele, căci Lumea Rotundă a cunoscut invenții care astăzi par desprinse din universurile steampunk ale autorilor de literatură fantasy. Cea din Going Postal are un corespondent direct în telegraful francezului Claude Chappe.
Claude Chappe s-a născut în 1763, în Burlon, departamentul Sarthe, într-o familie cu 10 copii (din care doar 7 au supraviețuit) și era destinat unei vieți în slujba Domnului, urmând o școală religioasă în La Fleche. Însă în vremea adolescenței dobândește un interes pentru fizică și matematică, iar când în 1789 veniturile sale ecleziale sunt sistate de către Adunarea Legislativă a Franței revoluționare, Chappe (alături de alți patru dintre frații săi, rămași cu toții șomeri) caută să-și reglementeze situația financiară aplecându-se asupra problemei semnalizării.
Tentative de a produce comunicarea la distanță, dincolo de posibilitățile greoaie ale trimiterii de scrisori, mai fuseseră încercate anterior, însă multe au fost sortite eșecului, fiind prea fanteziste ca să funcționeze în lumea reală (de pildă, prin întrebuințarea magneților). Chappe are meritul de a fi pus la punct un sistem funcțional de relee, care au îndeplinit cu succes sarcina transmiterii rapide a mesajelor pe distanțe lungi, până la înlocuirea acestuia cu sistemul telegrafului electric în anii 1850.
Chiar termenul de „telegraf”, pe care astăzi îl asociem cu invenția lui Samuel Morse, era deja întrebuințat pe când Chappe împânzea țara cu turnurile sale semafor. În esență, un asemenea turn nu era inițial altceva decât un stâlp înalt de 10 metri, în vârful căruia se afla o tijă rotativă (numită regulator), lungă de 4.62 m, la capetele căreia se aflau două brațe mobile lungi de câte 2 metri (numite indicatori). Componentele acestea erau conectate prin sfori și scripeți la un mecanism de la baza stâlpului, care permitea operatorului să le miște în pozițiile dorite pentru semnalizare. Configurațiile posibile ale regulatorului și indicatorilor ajungeau la 196 de semne. Dintre acestea 98 erau folosite propriu-zis pentru compunerea mesajelor, iar restul 98 pentru reglarea și mentenanța liniei telegrafice. Depărtate între ele, la distanțe care variau în funcție de relief, două astfel de turnuri puteau schimba mesaje complexe în răstimpul câtorva minute. Înlănțuite, aceste stații s-au dovedit un foarte puternic mijloc de comunicare, informația călătorind la viteze nemaiînchipuite până atunci.
Simplă și eficientă, invenția lui Chappe nu se baza pe principii sau descoperiri noi, cele care acționau turnurile fiind cunoscute încă din vechime. Singura precondiție care ar fi putut împiedica proiectarea mai timpurie a unui asemenea sistem era telescopul, inventat în 1609 și întrebuințat acum la citirea semnalelor de la distanță. Însă, asemenea multor altor invenții, nu precondițiile tehnologice au stat în calea descoperirii mai devreme a metodei lui Chappe, ci cele ale contextului socio-politic. Dacă Franța nu s-ar fi aflat angajată într-un mare efort de război în 1793 – anul testării și demonstrării sistemului în fața Comitetului de Instrucție Publică –, probabil că rețeaua de turnuri de semnalizare a lui Chappe nici nu s-ar fi materializat. Extrem de costisitoare la scara unei întregi națiuni, inovația acestuia a fost finanțată de autorități doar pentru că putea fi întrebuințată cu deosebit folos în câștigarea războiului, mesajele militare putând fi ușor transmise de la un capăt, la altul al țării. Unii comentatori nu ezită chiar să o enumere între elementele esențiale care au adus victoria Franței.
Claude Chappe a încercat să argumenteze utilitatea sistemului său și pe timp de pace, în finanțe, la transmiterea informațiilor de pe bursă, sau în jurnalism, la circulația rapidă a știrilor. Autoritățile nu s-au lăsat însă convinse, căci oferirea acestui beneficiu către public ar fi subminat complet utilitatea militară a sistemului. În 1837, Parlamentul votează astfel monopolul statului asupra tehnologiei lui Chappe, pentru a-i împiedica pe unii particulari să ridice sisteme paralele de turnuri. Mai înainte însă, Napoleon făcuse totuși o concesie, permițând transmiterea în țară a numerelor câștigătoare de la loterie.
Cât de rapid funcționa, totuși, telegraful lui Chappe? De la Paris la Lille (adică pe o distanță de aproximativ 200 km), un mesaj putea fi transmis în circa 2 minute, iar din capitală și până în Toulon, pe coasta de sud a Franței, mesajele ajungeau în aproape 14 minute. În situația aceasta se aflau în 1844 (anul în care a fost deschisă prima linie de telegraf electric din Franța) 29 de mari orașe, întreaga rețea de turnuri semafor fiind compusă din 556 de stații și întinzându-se pe 4.800 km.Chappe nu a trăit să-și vadă invenția la maximul extensiunii sale. În 1805, sătul de viață, însă fără a-și putea reproșa ceva (după cum a lăsat el scris în biletul său de adio), Claude Chappe s-a aruncat într-o fântână din curtea sediului de telegrafie din Paris. Opera lui a fost continuată de frații săi, și apare astăzi, când cursul istoriei tehnologiei a luat-o pe o altă cale, mai puțin mecanică, aproape ca o curiozitate desprinsă dintr-un roman fantasy. Însă pentru aproape 50 de ani, sistemul de semnalizare pus la punct de Chappe a fost, putem spune, culmea tehnologiei informației
