Roger MARTIN DU GARD (23 martie 1881 – 22 august 1958)
Motto: ,,Transmite ceea ce ai primit şi transmite îmbunătăţit, îmbogăţit. Asta este, cred, raţiunea noastră de a fi.” (Roger Martin du Gard, Familia Thibault)
În 1913, scriitorul André Gide îi scria editorului Gaston Gallimard, la lectura manuscrisului deja refuzat de o altă editură al romanului Jean Barois: „Cine e acest Martin du Gard, despre care nu mi-ai vorbit niciodată? E cu putință ca dintru-început să dai o operă atât de înțeleaptă, atât de coaptă, atât de priceput lămurită? Nu-i pot aduce nicio critică… și aprob fără rezervă. Cel care a scris asta poate nu e un artist, dar are stofă!”[1]
Acest Martin du Gard este același romancier, nuvelist și dramaturg francez, distins mai târziu, în 1937, cu Premiul Nobel pentru forța și adevărul artistic din romanul Familia Thibault.
Acel moment a fost decisiv pentru cristalizarea prieteniei dintre cei doi scriitori, care va dura aproape patru decenii și care va fi reflectată în corespondența lor. Despre Premiul Nobel, Martin du Gard îi scria lui Gide: „Dumneata ar fi trebuit să ai acest premiu, dragă prietene. Îmi tot spun asta, fără să-mi pot reveni din uimire.”[2] Însă Gide îl va primi și el, zece ani mai târziu. „Încerc o mare bucurie, dragă mare prietene, la gândul că amândoi am fost aleșii acestui rar privilegiu! (E ca o simbolizare, la scară mondială, a excepționalei noastre înțelegeri, a unei afecțiuni care de treizeci de ani n-a făcut decât să crească. Mă simt tare stingherit de-a fi fost primul dintre noi care să primească această consacrare, dar nu e vina mea…[…])”[3]
Chiar și numai răsfoind volumul ce reunește o parte dintre scrisorile lor, cititorul intră, ca într-un jurnal intim, într-o lume nedezvăluită a celor doi scriitori, din ale căror critici sincere transpare rolul formator al acestei prietenii.
Cine este acest Martin du Gard? Știm sau vom descoperi. Însă nu ar fi fost cel pe care îl știm sau îl descoperim fără miracolul acestei întâlniri. La fel cum Gide nu ar fi fost același.
Această metamorfoză o mărturisea Martin du Gard în jurnalul său: „Prietenia excepțională a lui Gide mă face să urc noi trepte, să trăiesc într-o familiaritate zilnică alături de unul din cele mai luminoase spirite ale vremii noastre și care dă viziunii mele asupra lucrurilor o claritate ce n-o avea.”[4]
Aprecierea este reciprocă, Gide notând la rândul său în jurnal: „Martin du Gard întruchipează după părerea mea una din cele mai înalte și mai alese imagini ale ambiției: aceea pe care o însoțește un efort constant spre perfecționarea personală, ca și dorința de-a obține, de-a cere de la tine însuți cât mai mult cu putință.”[5]
Precum se întâmplă uneori, realitatea trece în opera de ficțiune. În romanul Familia Thibault, Daniel de Fontanin i se confesează într-o scrisoare prietenului său, Jacques Thibault, recunoscând puterea formatoare a prieteniei: ,,Eu am contribuit la formarea sufletului tău, aşa cum şi tu ai contribuit la formarea sufletului meu!”[6]
Familia Thibault și Jean Barois, „romanele care i-au adus celebritatea […] proiectează într-o lumină intensă problemele acute de familie, sociale, morale, ideologice de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX”[7]. Dincolo de ancorarea puternică în spațiu și timp, de accesul la o lume de altădată pe care-l oferă lectura, ni se dezvăluie umanul în profunzimea lui.
Aceste romane, precum și extraordinarul volum de corespondență pot fi împrumutate de la sediul central, Secția împrumut pentru adulți, Sala de literatura universală, etajul II est.
[1] André Gide – Roger Martin du Gard. Corespondență (texte alese), traducere, prefață și note de Angela Cismaș, Editura Univers, 1973, (Note) p. 549.
[2] Ibidem, p. 365.
[3] Ibidem, p. 492.
[4] Ibidem, p. 13.
[5] Ibidem, p. 16.
[6] Roger Martin du Gard, Familia Thibault, traducere de Vintilă Rusu Şirianu, Bucureşti, RAO International Publishing Company, 1993, vol.1, p. 56.
[7] Angela Ion (coord.), Dicționar de scriitori francezi, Iași, Polirom, 2012.
Sursă foto: Roger Martin du Gard 1937 – Fundația Nobel (domeniul public), Wikimedia Commons
