Povești din cafenea, de Toshikazu Kawaguchi

Continuarea romanului anterior, Până nu se răcește cafeaua, se desfășoară cam la fel: unii clienți doresc să se întoarcă în timp, regulile sunt neschimbate și repetate obsesiv pe tot parcursul romanului, decorul cafenelei este același. Ritualul întoarcerii în timp este unul solemn, o regăsim cu plăcere pe chelnerița Kazu, responsabilă și în acest roman cu îndeplinirea acestui ritual.

Ca într-o scenă redată cu încetinitorul, Kazu începe să toarne cafeaua în ceașcă. Chipul său nu trădează nici o emoție, însă mișcările sale sunt grațioase ca ale unei balerine. E o ceremonie solemnă, elegantă, care încarcă și mai mult cu mister atmosfera din micuța cafenea.

În acest al doilea roman ni se clarifică unele aspecte din prima carte, aflăm mai multe despre identitatea fantomei care ocupă scaunul special și despre cine are abilitățile de a face clienții să se întoarcă în trecut. Se pare că doar anumite persoane din familia proprietarului cafenelei au darul de a face posibilă călătoria în timp.

Fiecare călător are povestea sa de viață, care ne este oferită pentru a înțelege motivul călătoriei sale. Toate poveștile prezentate sunt emoționante și ne pun la încercare sensibilitatea. Partea bună este că, de fiecare dată, personajul-călător se întoarce în prezent împăcat cu situația care nu-i dădea liniște.

Acest roman ne oferă un plus de confort pentru că deja știm cum funcționează lucrurile la cafenea. Sunetul Ding-dong!, urmat de cunoscuta întâmpinare Bine ați venit! sporesc atenția spre clientul care urmează să-și facă apariția și automat ne vom întreba oare unde va dori să călătorească. Și, după această lectură, ne putem gândi și la provocarea lansată la începutul cărții: Dacă ai putea să te întorci în trecut, pe cine ai vrea să întâlnești?

Cartea se poate împrumuta de la sediul central, de la Filiala Mănăștur și Filiala Zorilor: https://portal.bjc.qulto.ro/ro/record/-/record/BJC1935177