Ascultă glasul meu

Dacă romanul precedent, „Mergi unde te poartă inima”, este cartea bunicii Olga, bătrână și bolnavă, care scrie scrisori nepoatei plecată brusc și fără explicații în America, acest roman este cartea nepoatei, care, revenită acasă, își caută originile și drumul în viață. Povestea acesteia pare plină de regrete față de comportamentul ei din adolescență. Adresarea nepoatei este către bunica absentă, romanul putând fi privit și ca un răspuns la scrisorile bunicii. Volumul acesta este unul al căutării originilor și sugerează importanța apartenenței. Povestea nepoatei este despre  căutarea unui drum de urmat, pe care îl și găsește până la final. Din jurnale și fotografii vechi sunt reconstituite viețile părinților ei și cea a bunicii. Se pare că dorința de cunoaștere a rădăcinilor este foarte importantă pentru ea pentru că întreprinde și unele călătorii în căutarea unor persoane din familie stabilite cu ani în urmă în alte colțuri ale lumii.

Și acest roman se înscrie pe aceeași linie a sensibilității excesive pe care am simțit-o citindu-l pe cel dinaintea lui. Acțiunea este foarte puțină, dar scrisul abundă de sensibilitate și ne face să trăim sentimente intense. Este foarte greu să alegi un citat frumos, sensibil pentru că toată cartea este scrisă în acest fel; rămâne însă plăcerea de a o citi în întregime.

Cartea poate fi împrumutată de la bibliotecă: http://portal.bjc.qulto.ro/ro/record/-/record/BJC1802180