Imagini. Viața mea în film, de Ingmar Bergman
Proiectul cărții „Imagini. Viața mea în film” s-a născut în vara lui 1987. Inițial, cartea urma să fie concepută ca o colecție de interviuri realizate cu Ingmar Bergman de către Lasse Bergström pe tema filmelor realizate de acesta. Forma finală a fost constituită pe baza a șaizeci de ore de conversație purtate între 1988 și 1990 între cei doi, din care au fost eliminate întrebările, fapt care conferă textului caracterul de scriere autobiografică. Activitatea profesională a regizorului suedez cuprinde peste 60 de filme și 170 de producții teatrale pe temele preferate: familiile disfuncționale, absența credinței în Dumnezeu, relația dintre artă și viață, singurătatea și lipsa de comunicare, ratarea artiștilor. Dezvăluirile regizorului ne permit accesul în culisele procesului adeseori dureros de creație a unora dintre filmele sale celebre, printre care: „Fragii sălbatici” (1957), „A șaptea pecete” (1957), „Lumina de iarnă” (1963), „Tăcerea” (1963), „Persona” (1966), „Strigăte și șoapte” (1972), „Fanny și Alexander” (1982) și în universul său interior, ca om și artist, marcat de angoase, îndoieli, victorii și eșecuri, vise și dezamăgiri.
„M-a jenat mereu nevoia mea de a plăcea. Iubirea pentru public a fost destul de complicată, marcată puternic de teama de a nu-i fi pe plac. În auto-consolarea de artist a existat și dorința de a-mi consola publicul: Stai un pic, de fapt, nu-i atât de periculos! Teama de a-mi pierde puterea asupra oamenilor… Teama legitimă de a-mi pierde pâinea zilnică. Câteodată te înfurii și simți nevoia să dai chix, să lași în urmă tot acest efort de a intra în grațiile lumii.”
Cartea poate fi împrumutată de la Sala de artă a bibliotecii, sediul central, etajul V, est :
Ingmar Bergman, „Imagini. Viața mea în film”, București, Nemira Publishing House, 2022
