Mașina de scris – de la ortografie la dactilografie
Scurtă introducere
Regăsită între poziția scribului și a tipografiei, mașina de scris s-a remarcat drept una dintre tehnologiile indispensabile secolului al XIX-lea. Un aspect marcant al perioadei respective s-a relevat în evoluția administrativă a statelor. Angajații întreprinderilor sociale moderne de atunci se confruntau cu probleme de redactare. În pofida experienței vaste pe care o dobândeau de-a lungul timpului, cei mai mulți dintre ei recurgeau la a scrie tratate sau articole de presă superficiale și ilizibile. Invenția tiparului a deschis calea către ortografierea lizibilă, curată și bine ordonată (promotorul ei fiind Johannes Gutenberg), dar ea nu a reprezentat o soluționare pentru respectivele afaceri. Astfel, din nevoia unor dispozitive rapide pentru notare, fabricarea mașinilor de scris s-a dovedit a fi o alternativă remarcabilă, modelată după progresele tehnologice ale vremii.
Ca atare, primele încercări de fabricare s-au descoperit la începutul secolului al XVIII-lea când inginerul englez Henry Mill a prezentat reginei Anna a Marii Britanii și a Irlandei ,,o mașină sau o metodă inteligentă de imprimare sau de transcriere a literelor […] presate pe hârtie sau pe pergament” care să ușureze scrierea cursivă și caligrafică. Însă, atât mașina Mill, precum și succesoarele lui – W. A. Burt, M. Progin Xavier, Charles Thurber, A. E. Beach și alții erau voluminoase, greu de manevrat și îndeplineau alte întreprinderi precum modelarea plăcuțelor de tipărire. Însă, ele au evoluat de-a lungul timpului pentru a include aspectul tastaturii QWERTY, patentat de Sholes în 1878, care urmărea să prevină blocajele tehnoredactării prin separarea perechilor de litere utilizate în mod obișnuit.
Paternitatea absolută a mașinii de scris a fost acreditată inventatorilor americani Christopher Latham Sholes, Carlos Glidden și Samuel W. Soule. Mașina de scris Sholes and Glidden sau Remington No. 1 a fost prima dintre modelele acceptate în birourile americane, așa încât peste 200 de mii de bucăți au fost comandate pentru statul american. Pe lângă ei, producători ca Underwood, Manhattan, Brown etc și-au promovat propriile modele inspirate de Remington pe piața globală, aducând-o la rang înalt în societate.
Tipuri de mașini de scris
Din acest moment, secolul al XX-lea, evidențiază 5 tipuri comune de mașini de scris, adăugând, totodată, și proiecte de dezvoltare a unor mașini de scris pentru persoanele cu deficiențe de vedere. Din păcate, ele nu au putut fi concretizate pe fondul unor complicații, enumerând, prin urmare, doar următoarele tipuri: Mașini de scris manuale – cele mai vechi modele, fiind operate în întregime prin mijloace mecanice, Mașini de scris electrice – brevetate înanii 1920, au îmbunătățit viteza și eficiența de tastare, Mașini de scris portabile – versiuni mai mici, ușoare, concepute pentru transport, Mașini de scris electronice – reprezintă succesoarele mașinilor de scris mecanic cu componente electronice, oferind caracteristici precum stocarea informațiilor și o bandă de corectare și Procesoarele de text – au integrat capabilități de calcul, deschizând calea pentru procesoarele de text și computerele personale moderne.
Cum se dactilografia la mașină?
Atingând un soi de standardizare, conceptul major al mașinii de scris a fost ca fiecare tastă să fie conectată la un braț ce reprezenta o literă. În momentul în care o tastă era lovită rapid și ferm, brațul atingea panglica cu cerneală, ea urmând să imprime, pe hârtia înfășurată în jurul unui cilindru de cauciuc, conținutul mesajului. Mai mult decât atât, dacă ajungeai la capătul foii, era suficient să replasezi partea superioară a mașinii în poziția inițială pentru a continua un rând nou.
Bineînțeles, literele, respectiv semnele și funcțiile unei mașini de scris variau de la o marcă la alta și de nevoile utilizatorului. Așa, mașinile de birou se puteau distinge foarte ușor de cele de uz personal. Totuși, tasta comună era ,,Space-ul” sau spațierea dintre cuvinte.
Impactul mașinii de scris în lumea modernă
Printre cele mai evidente argumente captivante a întrebuințării mașinii de scris clasică ține de comunicare. Acum, scrisul a devenit aerat, ușor de citit și de înțeles, iar reproducerea documentelor nu a mai părut o corvoadă. De asemenea, a amplificat o creștere considerabilă pentru crearea de corespondențe inedite între persoane, dându-se scrisorilor un soi de eleganță și de rafinament printre nobili și nu numai.
Un alt argument determinant a fost dat chiar de către administrațiile statelor. Enunțând, anterior, nevoia disperată a angajaților de a prezenta documente eligibile, introducerea mașinii de scris în spațiul de muncă a făcut ca eficiența și productivitatea afacerilor să crească considerabil față de alți ani. În plus, mașina a contribuit semnificativ la accesul femeilor pe piața muncii, pe posturi administrative de dactilografiere sau de secretariat. Asta nu doar că oferea un echilibru de gen pe piața muncii, dar oferea doamnelor și tinerelor un set de competențe profesionale cu scopul de a avansa în carieră și de a dispune de o anumită independență financiară, urmând ca drepturile și accesul la vot să le fie acceptate în societate.
În concluzie, mașina de scris a rămas o amprentă impozantă a istoriei, valoroasă, modelând comunicarea, cultura muncii și rolurile sociale. Evoluția sa reflectă progresele tehnologice viitoare (fiind succesorul primelor calculatoare), iar impactul său, în special pentru femei, este semnificativ, oferind oportunități de angajare, independență și apărare.
Bibliografie
Chapter XIV. The typewriter în Eduard W. Byrn, The Progress of Invention in the Nineteenth Century, Ed. Munn & Co., New York, 1900, pp. 171-182. Disponibilă online la: https://www.gutenberg.org/cache/epub/41538/pg41538-images.html#SecXIV_9
Chapter II. Early Efforts în Herkimer County Historical Society, The Story of the Typewriter 1873-1923, Ed. Herkimer, New York, 1923, p. 17. Disponibilă online la: https://www.gutenberg.org/cache/epub/60794/pg60794-images.html#pb18
