Ryūnosuke AKUTAGAWA (1 martie 1892 – 24 iulie 1927)
Motto: Până la istovirea totală scrie-voi înainte. Dacă nu scriu acum ceea ce am de spus, apoi nu știu de voi mai apuca s-o fac vreodată. (Ryūnosuke Akutagawa, Cufundat în litere)
Ryūnosuke Akutagawa (1 martie 1892 – 24 iulie 1927), prozator japonez de prestigiu, este considerat unul dintre întemeietorii literaturii japoneze moderne. A fost studentul și discipolul lui Sōseki Natsume (1867-1916)[1], scriitor japonez apreciat ca un precursor al romanului modern în literatura mondială[2]. Funeraliile lui Natsume sensei sunt amintite în scrierea apărută postum Roți zimțate, prezentă în volumul Paravanul-Iad și alte povestiri[3].
În volumul menționat regăsim și povestirea Nasul, la a cărei publicare, în februarie 1916, Natsume Sōseki și-a exprimat entuziasmul într-o scrisoare care anunța aprecierea de care se vor bucura scrierile lui Akutagawa: „Consider că povestirea dumitale este foarte interesantă. Este convingătoare și serioasă, nu superficială. Cred că meritul ei deosebit constă în faptul că absurditatea nu este forțată, ci perfect naturală și lăsată să apară de la sine. … Stilul este concis și controlat. L-am admirat. Încearcă și scrie încă vreo douăzeci sau treizeci de povestiri la fel. Ai putea să-ți cucerești propriul tău loc în lumea literelor.”[4]
Cu un an înainte fusese publicată povestirea Rashōmon, care a devenit foarte cunoscută și a cărei ecranizare în 1950 în regia lui Akira Kurosawa a fost una de succes. De fapt, două povestiri au stat la baza filmului nominalizat la Oscar, Rashōmon contribuind la crearea atmosferei, iar Într-un bunget de pădure (Într-un lăstăriș) configurând personajele şi intriga[5].
Pornind de la aceste povestiri și privind în ansamblu scrierile lui Akutagawa, trăsătura unificatoare și distinctivă ce se poate identifica, preocuparea centrală în creația sa este „investigarea nemiloasă a acțiunilor minții omenești”[6], o consecință firească a sensibilității sale și a spiritului său analitic. Astfel, dimensiunea japoneză a creației se topește în cea universală.
Akutagawa, chiar dacă dispărut prematur (s-a sinucis la vârsta de 35 de ani), și-a cucerit fără tăgadă propriul loc în lumea literelor. În Japonia, în 1935, a fost înființat prestigiosul premiu literar care îi poartă numele, acordat bianual creațiilor unor scriitori promițători (în perioada 1935-1944 și din nou din 1949).
În afară de scrierile lui Ryūnosuke Akutagawa, pot fi descoperite la raftul cu literatură japoneză și proze distinse cu premiul care îi poartă numele: Albastru nemărginit, aproape transparent, de Ryū Murakami (1976), Jurnalul unei nopți nedesăvârșite (povestirea Când calci pe șarpe), de Hiromi Kawakami (1996), Femeia minimarket, de Sayaka Murata (2016), Femeia cu fustă violet, de Natsuko Imamura (2019).
De asemenea, temele literaturii japoneze și formele stilistice pe care le îmbracă se dezvăluie cititorilor și prin opere ale unor scriitori sau scriitoare care au primit prestigiosul premiu de-a lungul vremii: Yasushi Inoue (1949), Kōbō Abe (1951), Shūsaku Endō (1955), Kenzaburō Ōe (1958), Teru Miyamoto (1977), Yōko Ogawa (1990), Yōko Tawada (1992), Mieko Kawakami (2007).
Ultimul premiu, acordat în ianuarie 2024 scriitoarei Rie Qudan pentru un roman SF, a stârnit controverse din cauza declarației câștigătoarei privind integrarea inteligenței artificiale în creația sa. În ce măsură este utilă și justificată în economia cărții pentru un anumit nivel de autenticitate, doar traducerea ei, pe care o așteptăm cu nerăbdare, ne va ajuta să descoperim.
Resursele menționate sunt disponibile pentru împrumut la sediul central, Secția împrumut pentru adulți, Sala de literatură universală, etajul II est.
[1] Autor japonez de romane, eseuri, haikuuri, dar și de poezie compusă în limba chineză. Romane: Botchan; Zbuciumul inimii (Kokoro); Călătoria; Șovăială; Eu, motanul.
[2] Octavian Simu, Dicționar de literatură japoneză, Editura Albatros, București, 1994.
[3] Ryūnosuke Akutagawa, Paravanul-Iad și alte povestiri, trad. Raluca Nicolae, București, Humanitas Fiction, 2019.
[4] Hisaaki Yamanouchi, Privire asupra literaturii japoneze moderne, trad. Valentin Negoiță, București, Editura Univers, 1989, p. 90.
[5] Ambele proze pot fi regăsite atât în volumul Ryūnosuke Akutagawa, Rashōmon, trad. Ion Caraion, Chișinău, Editura Cartier, 2004, cât și în format audiobook.
[6] Hisaaki Yamanouchi, Privire asupra literaturii japoneze moderne, trad. Valentin Negoiță, București, Editura Univers, 1989, p. 95.
Sursa foto: Autor necunoscut (domeniul public), Wikimedia Commons
