JORGE LUIS BORGES (24.08.1899 – 14 iunie 1986)

Motto: ,,Eu mi-am imaginat întotdeauna paradisul sub forma unei biblioteci”. (Cărțile și noaptea)

Cel care şi-a imaginat paradisul sub forma unei biblioteci a fost scriitorul argentinian Jorge Luis Borges. Născut la Buenos Aires, a studiat în Argentina, apoi în Elveția și în Franța.

A publicat volume de nuvele, eseuri și poeme, traduse în majoritatea limbilor de pe glob. În ciuda acestui fapt, Borges mărturisea: „Nu știu dacă sînt un bun scriitor; cred că sînt un excelent cititor sau, în orice caz, un sensibil și recunoscător cititor.” (1) Considerându-se aşadar în primul rând un cititor şi supraevaluat ca scriitor, avea credința că lucrurile pe care le-a citit sunt mai importante decât cele pe care le-a scris.

După 9 ani ca asistent în biblioteca municipală din Buenos Aires şi alte experienţe, Borges, a ajuns în „paradisul” Bibliotecii Naționale a Argentinei ca director, la sfârșitul anului 1955, unde a rămas în funcție până în 1973. Perioada aceasta a fost considerată una benefică pentru bibliotecă.

Atunci și-a pierdut vederea: „Eram bibliotecar-șef la Biblioteca Națională și am început să descopăr că sunt înconjurat de cărți fără litere. Apoi prietenii mei și-au pierdut chipurile. Apoi am descoperit că nu mai e nimeni în oglindă.” (2) În contextul acesta, Borges a scris Poemul darurilor, care începe astfel: „Reproş ori lacrimi nimeni să nu poată / A socoti divina-i măiestrie, / Când El, cu o superbă ironie, / Mi-a dăruit şi cărţi şi noapte deodată.(3)

Orbirea nu a însemnat pentru el despărțirea lui de literatură. Borges a primit-o ca pe un dar, ca pe un nou mod de viaţă, generator de percepţii noi şi, implicit, de energie creatoare: „Oricine orbeşte primeşte un fel de recompensă: un alt simţ al timpului.” (4) Chiar ajungând la un text prin ochii și vocea altor cititori, Borges, ascultătorul, „devenea stăpânul textului” și un ghid excelent prin labirintul literaturii. Alberto Manguel, considerând experiența lecturii pentru Borges o „captivitate fericită”, mărturisește: „Eram cucerit nu atât de textele pe care mă făcea să le descopăr (multe dintre acestea au devenit, după aceea, favoritele mele), cât mai ales de comentariile sale, care erau imens, dar nu supărător, de erudite, foarte hazlii, uneori crude, aproape întotdeauna de neînlocuit.” (5)

Curiozitatea cu privire la recomandările literare ale lui Borges poate fi satisfăcută de volumul Eseuri, ce aduce în faţa cititorilor, printre altele, unele dintre cărțile din biblioteca sa de suflet. Printre opere și scriitori, se dezvăluie și unele aspecte ce țin de viziunea lui Borges asupra literaturii, ce personalități devin pentru el puncte de reper în istoria şi geografia ei (de exemplu, cine sunt cei doi creatori fără de care literatura actuală ar fi de neconceput sau cine sunt cei doi scriitori, un portughez și un irlandez, care au murit la Paris la sfârșitul veacului al XIX-lea şi pe care Borges îi considera doi oameni de geniu ce s-ar fi înțeles de minune).

Volumul Dialoguri Borges-Sabato surprinde amintirile comune ale celor doi oameni de cultură, viziunile uneori convergente, alteori divergente, despre filozofie, literatură şi traduceri, literatură şi cinematografie, despre artă şi lume, aşa cum s-au desfăşurat ele, într-o atmosferă amicală, recreată de întâlnirea lor după douăzeci de ani.

Volumul Arta poetică, dezvăluind viziunea asupra misiunii poeziei şi a poetului, aduce în faţă modul interesant în care Borges (considerat de Sabato un Mare Poet) vede relația dintre viață și poezie: „Viața, vă asigur, este făcută din poezie. Poezia nu este ceva străin – poezia ne pândește, vom vedea, după colț. Ne putem trezi că sare pe noi în orice moment.(6)

Aceste volume întregesc imaginea creatorului şi omului Borges. Citind conferinţele, interviurile, eseurile lui, este ca şi cum ai recompune o istorie a literaturii universale. Cititorului i se va înfăţişa o personalitate cu o memorie extraordinară, cu o pasiune intensă pentru literatură (considera că „literatura este o necesitate a minţii omeneşti”(7)), fascinat de limbile străine (venind din partea lui, nu este deloc surprinzător faptul că în copilărie traducea Oscar Wilde, iar la optzeci de ani se străduia să înveţe limba japoneză) şi cu o dorinţă de cunoaştere insaţiabilă. Pentru el, „cartea este o prelungire a memoriei și imaginației”.(8)

Să citim şi să recitim, ne sfătuia Borges (deşi îndemnul la relectură nu se referea la cărţile sale, pe care mărturisea că nu le-a recitit niciodată, nici măcar nu le păstra în biblioteca sa). Relectura este cheia pentru a deveni un bun cititor.

Cărţile menţionate sunt disponibile la sediul central al bibliotecii, Secţia împrumut pentru adulţi, etajul 2 est, şi la filialele Bibliotecii.

1. “Biblioteca personală. Prologuri”, în Eseuri, Iaşi, Polirom , 2006, p. 441.

2. Borges despre Borges. Convorbiri cu Borges la 80 de ani, Cluj, Editura Dacia, 1990, p. 39.
3. Jorge Luis Borges, Poezii, trad. şi prefaţă Andrei Ionescu, Iaşi, Polirom, 2005, p. 69.

4. Borges despre Borges. Convorbiri cu Borges la 80 de ani, Cluj, Editura Dacia, 1990, p. 25.

5. Alberto Manguel, Istoria lecturii, București, Nemira Publishing House, 2011, p. 31.

6. Jorge Luis Borges, Arta poetică, Bucureşti, Curtea Veche Publishing, 2002, p. 6.

7. Borges despre Borges. Convorbiri cu Borges la 80 de ani, Cluj, Editura Dacia, 1990, p. 81.

8. “Biblioteca personală. Prologuri”, în Eseuri, Iaşi, Polirom , 2006, p. 383.